Un preot de tara, cu inima de vers

Ploaia ncepuse sa cada tropaind melancolic, n drum spre Caras catre satul idilic de la Dunare si nu mai aveam dect un gnd, s-ajung n sfrsit, sa-i mai aduc omului Megheles acea bucata de pace ce mi-o nmnase parintele Fageteanu, cu zile n urma, stropul de lumina si dragoste Dumnezeiasca. n saptamna ce trecuse, un prieten aproape de sfrsit, preotul poet Ioan Megheles, suferind de o boala necrutatoare, iesit din spital, a urcat n pripa n masina si a pornit catre casa, fara vlaga si fara sperante mai bine. L-am urmarit o vreme cu privirea n zare, nsotindu-l cu toate gndurile bune. Eram acum la rndul meu n drum spre Gornea, sa-l mai vad o data, acasa la el, n satul lui carasan, pe malul stng al Dunarii, dar mai ales pentru a-i putea duce vestea buna, aparitia unui volum de versuri. De fapt, mi dorisem pentru el cu mult mai mult. I-as fi dat mai nainte de toate o sanatate sigura. Mi-am dorit ca ziua Schimbarii la fata, prin rugaciunea mea catre Duhul Sfnt, sa-i aduca preotului putina alinare si sa-l mai putem vedea, nca o data zmbind fericit. Scufundata n gnduri, privind fara tel din mersul agitat al masinii, n dreapta Dunarea rascolita si tulbure, ce parea prinsa parca ntre doua culmi de piatra, nu-mi dorisem mai mult dect ca ntr-o clipita sa treaca orele lungi de drum si sa ajung n sfrsit n sat, sa-l vad cum si va fi privit cu bucurie lucrarea poetica publicata, ce pornise din sufletu-i candid, de om blajin si iubitor de neam. Mi-l inchipuiam aievea, tinnd n mna primul sau volum de poeme, spernd la rndul meu la nsanatosirea miraculoasa a trupului sau obosit. Ajunsesem cndva si la destinatie. La intarea n sat, ne-a ntmpinat o manastire cocheta, n stilul lacasurilor carasene. Mnastirea Izvorul Tamaduirii se pregatea de priveghere pentru marea sarbatoare, Schimbarea la fata. Traiam o stare de spirit fertila, de poet simtitor ce-si vzuse deja visul naripat, cu slove cetite si mplinitoare si analiza poemelor sale simple, dar patrunzatoare, sigure si definite, asemeni faptelor bune ale ngerului Pazitor ce nsoteste ntotdeauna fara rezerve. Il gasisem iata, mai bine dect as fi putut spera. Bucuria revederii, n ciuda ploii abundente, m-a rascolit ca de obicei. Am discutat ca ntotdeauna, despre Domnul si cultura neamului, despre naltii si nteleptii parinti, despre propavaduitorii Duhului Sfnt al romnilor si despre sufletul poporului acesta bun, ce-l iubim. L-am pomenit si pe cucernicul Adrian Fageteanu, ce-l vazusem de curnd. Si cum Domnul n fiecare clipa ntrupeaza cte-o minune - Ion Megheles, preotul dar si omul suferind, sfrsit de boala mi-a confirmat spontan, emotionat de dorinta fireasca de a merge sa oficieze Sfnta Liturghie, la biserica din sat. Era fericit de vizita si l-am privit o secunda cu ncntare, ca pe un Sfnt ce se mplinise ntr-un trziu si care stia de puterea lucrului sau bine facut, ce-l lasase cu generozitate n urma. Ma agatasem cumva indefinit, de un gnd ce i-l ascunsesem cu emotia cuvenita de surpriza aceasta binemeritata ce o planuisem mpreuna cu parintele paroh Alexandru Moldovan, caci i pregatisem lui Ioan Megheles ceva tainic si mbucurator pentru acea zi de: Schimbarea la fata- un moment festiv, ncarcat de emotie. Dimineata nsa, nca ma temeam de reusita ideii, nestiind cum va suporta momentul. Tresarise nsa acum usor, simtind ceva, cu un suspin deloc alarmant ce trecea peste durerile zilei, simtindu-se, cum ne spunea, ca un nou nascut. Ne-a demonstrat acest lucru cteva minute mai trziu, la Sfnta Liturghie, mbracat n straiele sale preotesti, cu timbrul odihnitor si rasunator al vocii sa calde, uluindu-ne pe toti. Biserica era ca de obicei plina, iar enoriasii, satenii aceia simpli si buni, ascultndu-l, au nceput sa plnga. Se facuse apoi dintr-o data liniste n fata altarului, o liniste patrunzatoare ce o ntelegeam, datatoare de pace cereasca, ce venea din alte sfere. Venise momentul sublim, n care preotul paroh i-a prezentat Parintelui Megheles cartea sa ce tocmai aparuse la Timisoara: Iubire ingereasca ( Poeme de Ion Megheles). Tacut si vizibil surprins, nlacrimat, cu buze tremurnde, parintele poet Ioan Megheles, s-a sprijinit slabit de umarul meu, apoi s-a sezat domol n spatele Altarului, cu recunostinta n priviri. Un plns dureros venea de undeva din spate, era mama poetului. Nu m-am ntors sa o privesc, caci o stiam si i simteam sufletu-i de mama, cu acel sentiment de ocrotire chiar nneputinta, ce-l cunosc att de bine la rndul meu. Am mai spus apoi doar cateva cuvinte. Sunt onorata si azi, mplinita fiind de acea de acea emotie rara, profunda si de binele ce se ntrupase prin oameni, pentru oameni. Mesajul acela scurt, mi-a adus pe buze vorbele Marilor Parinti. Ne-am rugat pentru el si sufletul sau. Caci pentru mine, ca si la multi altii, lacrima de fericire este o rugaciune perpetua si o multumire ca o rugaciune fierbinte, spusa la capat de lumnare catre Maica Domnului - Preacurata, ca o purificare n sacru. Domnia sa nsa a fost puternic. Fara tremur n voce si senin ca n zilele sale cu sanatate, plin de lumina dumnezeiasca ce-l ntarea, ne-a binecuvantat pe toti. Dumnezeu, n zi de praznic mparatesc facuse o minune mai mult - pentru omul bun, poetul, preotul Ioan Megheles. Dumnezeu sa-l aiba n paza! Iar o parte din sufletul meu a ramas - de zile, la Dunare.