Poveste si miracol

O fetita plngea, chircita de frig, de foame. Se uita cu ochi curiosi la cei mari ce nghesuiau ce apucau ntr-o caruta. Parca frigul i transformase lacrimile n stele. Privea sper cer, gndindu-se, ca, mama, tata, i intind o mna, o ridica n brate si o aseaza ntr-un pat cald. Mama, murise cnd ncepuse a gnguri, tatal fusese luat de comunisti, gasindu-si sfrsitul n nchisoare, schingiuit...

ncepuse sa plnga n hohote. Nu avea cine sa o auda. Toti preocupati de a fugi, de a mai salva cte ceva din fata navalitorilor. Era primavara anului 1944. Fuga fusese singura salvare. Urcata n caruta, speriata, nu stia unde se vor opri.

Asculta nfrigurata ropotul cailor, ca batutul de inimi a celor speriati de urgia ce o lasasera n urma. Nu ntelegea mare lucru, ncercnd cu ochii nchisi sa gaseasca raspunsuri printre lacrimi.

O caruta cu destine frnte, fiecare enigmatica, taioasa, neprevazuta. Un drum fara ntoarcere, un drum spre necunoscut. Oare unde vor poposi? Care va fi casa lor? Vor avea vreodata o casa? S-au se vor ntoarce la vatra lor?

Unchiul Vasile uneori o privea milos. Era ngrijorat si de copii sai, zgribuliti n caruta, de soata sa care urma sa nasca.

Au mers ore n sir. Mai mult noaptea, pentru a nu fi zariti si trimisi n Siberia. Se trezise brusc. Cineva ncerca sa coboare, sa curme drumul fara o directie precisa. Erau undeva n Oltenia. Vocile soptite nu ajungeau la ea. Matusa sa, care pe care se baza, coborse din caruta, uitase de fetita orfana ce visa la un camin cald.

De ce sa-i fie fetita povara? Ar lua-o cineva de nevasta cu un prunc dupa ea? Spera ca viata sa-i ofere o noua sansa.Se oprise n Craiova

Fetita, realiznd ce se ntmpla, ncepu din nou sa plngaO voce rece a oprit-o din tnguiala. Cu ochii nchisi spunea ngerasul, si asa, ascultnd tropaitul cailor n noapte, adormi cu inima sngernd. Acum era singura, nu mai avea pe nimeni...Doar Cerul si ngerii ei pazitori...

S-a trezit undeva prin Muntii Cernei, ntr-o padure unde ei, cei fugiti, puteau sa se odihneasca feriti, intr-un salas

Pe fetita o trimisesera sa culeaga flori de cmp. i venise sorocul femeii insarcinate, matusii Catrina.

Un scancet de copil mic, un baietel nascut n pribegie. Rudele uitasera pentru o clipa de pericol. O noua viata, un nou nceput! Dumnezeu le daduse un semn n acea pustietate.

Cnd li s-a dat vestea ca-si pot continua drumul, au pornit-o din nou, n caruta lor cu destine.

Drumuri si drumuri...Zile, zile de drum, cu putina mamaliga si brnza primita de la ciobani. Mariei nu-i era foame...Se ntreba: ncotro? Oare drumul se va sfrsi vreodata? Sau toata viata va fi pe drum, ntr-o caruta a prigoanei?

Caii erau mai odihniti. Micuta Maria nsa mai trista. Toata atentia era concertata spre micutul Radu. Noaptea nu mai dormea. Privea fara sa vada nimic dincolo de cer. Numara stelele si ncerca sa-si regaseasca parintii printr-un joc imaginar. Semnele cerului o bucurau.

Au oprit ntr-un sat carasan, la casa unui preot, unde primisera adapost si cele trebuincioase calatorilor nfometati.

Dupa cteva zile, caruta cu refugiati, plecase mai departe. Pe fetita o lasasera fata n casa la acea femeie omenoasa. De ce rudele sa-si mai asume si responsabilitatea cresterii unui copil? Erau multi, nu stiau nici ei ce-i va astepta la capatul drumului. Fetita, cu ochii nlacrimati privea n gol. Doar ea si ngerul sau pazitor cunostea durerea singuratatii.

si imagina ca, parintii, de undeva de sus, i stergeau lacrimile

Rugaciunile fetitei au ajutat-o ca viata sa-i ofere un camin adevarat. Sotie, mama, a stiut ca durerea sa si-o transforme ntr-o bucurie a renasterii.

Trecusera 20 de ani. ntr-o zi postasul lasase n cutie o scrisoare venita din Banie. Matusa din Craiova revenise. Cu emotie fireasca, fetita de-altadata, acum femeie, se urcase n tren pentru a-si revedea rudenia. Fara resentimente, cu bucurie si emotie. Pentru cea care dorea sa-si refaca viata, drumul i-a fost destul de ngreunat. O situatie precara, un sot dificil, fara copii.

n gara s-au recunoscut dupa un buchet de flori, flori culese de Maria, din gradina ei. Timpul le schimbase...

ntlnirea celor doua s-a dovedit durabila n timp. Nepoata si-a sprijinit matusa, ncercnd sa mai recupereze din timpul care ar fi trebuit sa fie al afectiunii.

Un telefon alarmant. Matusa, intrase ntr-un fel de coma. Dintre cele doua fiice, doar una a reusit sa uite de parasirea mamei pe marginea unui santUrcati n masina, una din fiice a hotart sa faca ceea ce este crestineste pentru cineva care urma sa se stinga

S-au oprit la Manastirea Lainici, un loc binecuvntat. La intrare un chip angelic le-a surs. Un pusti de 10 ani, ce nu spunea nimic ci doar implora din priviri cu sfiala si tristete. S-au privit zmbind, enigmatic.

Acolo, n fata icoanelor, a fost implorat Cel de Sus cu lacrimi si rugaciuni fierbinti, pentru sanatatea familiei, pentru Binele Neamului Romnesc. Fiecare lacrima a fost un strigat, al nadejdii, al credintei n puterea Cerului.

La iesire au fost ntmpinati de acelasi chip sagalnic. Femeia se apropiase de copil. Inocenta lui era dezarmanta. Fiind ntrebat ce face n fata manastirii, copilul soptind a marturisit ca are nevoie de bani pentru medicamentele mamei sale bolnave de inimaNu ceruse nimicEra rusinat, coplesit. Cnd i s-a ntins o bancnota, speriat, nu stia ce sa faca. Privea senin, stia ca putea merge acasa pentru a-si salva mama.

Pe cei doi soti i-a urmarit mult chipul acelui baiat.

Desi iarna, polei, ceata, drumul calatorilor parca era curatat de ngeri nevazuti.

Ajunsesera la Craiova.Intrnd n camera muribundei, cei doi au gasit un corp inertFusese si preotul pentru spovedanie, lumnarile erau pregatiteMedicul de familie plecat in concediuDa, s-a hotart plecarea imediata spre orasul lor. Pregatisera un pat n spatele masinii, si mare le-a fost mirarea cnd primele semne de viata au revenit.

Acum matusa si nepoata sunt din nou mpreuna. Nepoata fiind cea care trebuie sa o vegheze atta timp cate zile i va da Dumnezeu.

O poveste de viata adevarata. Niciodata egoismul nu ne poate lasa indiferenti ! Exista legi nescrise care daca sunt neglijate n viata, faptele te urmaresc!

Puterea rugaciunii este extraordinara! Clipa de clipa, lnga Dumnezeu, cu Dumnezeu, avem parte de miracole.Este suficient sa crezi pentru a le putea vedea.