Spre radacini spirituale

Plecasem de-acasa n saptamna luminata, asa cum ne-a fost si drumul. Priveam n tacere padurile de fag din Tara Oasului. Prin frumusetea locului, natura si necuvntatoarele mi vorbeau, ne bucuram mpreuna de o noua renastere...

O comunicare tacuta ntre mine si restul lumii.

O vibratie astrala, o legatura ntre pamnu si cer.

De 1 Mai ajunsesem la Negresti Oas, o oaza de liniste, nefireasca chiar...Eu, intr-un verde crud, pasari cantatoare, un freamat ascuns ce ma rupe de lume.

Un loc unic in felul sau.oameni mai tacuti ca in alte zone.Calzi, prietenosi.Pensiuni moderne, cu sauna, piscina, apa termala. Se spune ca prin aceste locuri, odata oamenii primeau sanatate in natura...O apa vindecatoare, cum sunt multe in Romania.Avem atatea bogatii si nu stim in a le pune in valoare, in a trezi interesul celor care doesc sa ne calce pragul.

Azi mi-a venit in minte o expresie: Romania frumoasa aproape ca Maica DomnuluicaMaica Domnului.

n satul sotului meu, Biusa, din judetul Salaj am ntmpinat sfnta sarbatoare a Izvorului tamaduirii.

ntr-o biserica mica, dar calda, blajinul preot Vasile Gurzau m-a impresionat prin smerenia sa. Cu lumnarea aprinsa n mna, asa cum este traditia dupa Sfnta nviere, mai mult ngenungheat a efectut Sfnta liturghie, obicei specific satelor noastre. Si-a facut o obisnuinsa ca la sfrsitul fiecarei slujbe, sa ngenuncheze n fata Sfntului Altar rugndu-se pentru neam si tara.

O traire, o transformare pe care un orasan le percepe altfel...

Duminica Tomii, Pastele Blajinilor, ne -a gasit la Sucevita. Sfnta Manastire mai primitoare ca odinioara...O eliberare, o bucurie secreta. Sfanta Icoana a Maicii Domnului ne-a primit zmbitoare. Cerusem ingaduinta unei maicute, si plini de evlavie, cu lacrimi n ochi, ne-am trat n genunchi n jurul icoanei facatoare de minuni. Se spune, ca poate mplini o dorinta, daca ceri ajutor cu incredere si credinta.

Un popas n satul Voivodeasa, lnga Sucevita, la cimitir, unde o parte din strabunii mei dorm de ani buni. O priveliste impresionanta. Cosuri pline cu oua rosii, cozonac, colaci, acoperite cu stergare bucovinene, asteptau sa ia drumul spre ei, spre cei care acum "tac", dupa slujba de pomenire.Preotul solemn, a oficiat slujba, dand citire numelor spre amintire, printre primii fiind bunul Teoctist.Il plnge lumea, si acum...

La nceputul slujbei aprinsesem o lumnare, gndindu-ma din nou la tata, care poate si-ar fi dorit sa fie printre ai lui, desi, am simtit prezenta sa discreta.

Aveam impresia ca lumnarea din mna mea nu se va stinge niciodata, ca acea lumina se va duce dupa tata, cel plecat fara lumina, dintr-un spital... Poate neamurile mele, pe care le cunoscusem n copilarie m-au privit din lumea lor strngandu-mi lacrimile....Acolo, n acea tarna era o parte din radacina mosilor mei...O radacina puternica cu multe ramificatii. Pentru o clipa, l-am simtit pe tata alaturi.

Ne-am ndreptat spre Putna, cu dorinta de a afla vesti despre Parintele Adrian care revenise la locul inde a fost calugarit, asteptnd eternitatea.

Si Manastirea Putna era altfel dect o lasasem...ceva se petrece...ceva ce stiu, ceva nedefinit, ceva ziditor... O liniste graitoare. Un mister...Eminescu, Stefan Cel Mare si Sfnt, mai hotarti ca niciodata, de a ne da semne nevazute pentru binele Neamului Romnesc.

In biserica multi pelerini...Deodata s-a asternut tacerea, ceva ce nu puteam defini....un grup se plia.

Un cor angelic m-a incremenit.

Pe cripte apasa eternitatea!

S-au alaturat oare si ingeri?

Fusesem toti prinsi intr-un imn al Invierii, al bucuriei, al sperantei luminate a zilei de maine.

Cantul liturgic m-a purtat pe moment ntr-o alta lume, sub privirile binecuvntate ale Maicii Domnului, a Tuturor Sfintlor... n Romnia noastra cea adevarata, avem spiritul VIIULUI...NU AVEM DE CE NE TEME! Ori cti doresc sa ne risipeasca izvoarele, muntii, inimile, NU VOR REUSI NICIODATA! SUNTEM MAI PUTERNICI CA NICIODATA....Noi, cei tacuti si tainici...

Parintele Adrian se simte bine. Uneori primeste chiar vizite. Nu am dorit sa rascolesc amintiri, si l-am lasat sa se odihneasca. Pentru mine a fost suficient sa stiu ca este ntr-un loc bun aproape de sfintii neamului...

Ceahlaul si lasa tacut umbra spre lacul Bicaz. O priveliste de vis n care eu si sotul meu privind dansul norilor, ncercam sa deslusim semnele ce vin nspre noi.

O liniste nedeslusita n care mngierea sacra a celor care pazesc Sfntul Munte o emana spre noi, ca o binecuvntare.

ncerc sa descifrez mesajul pe care-l simt n interior.O pace tainica strecurata n suflet.O bucurie a prezentei nevazute a ngerilor care vegheaza locul.

Varful Ceahlau pare o cetate, o catedral a Neamului Romnesc. Lnga el, cineva vegheaza, drept, falnic, de neclintit, mbracat n armura aurie. n functie de vremuri, si ascunde piscul n nori, uneori plnge, alteori surde. Pete albe de zapada ici colo, gradini de crini de gheata. Un Rai pamntean, o alta lume, o lume tacuta a celor care stiu si ntaresc radacinile neamului.

Oare ar putea cineva sa ne urneasca muntii? Niciodata!!! Asa cum ne va fi si credinta strabuna, de neclintit, aceeasi, asa cum ne-a fost lasata, n ciuda vrerii unora ce nu reprezinta acest popor...

Spre asfintit, pe apa lacului Bicaz, stelute parca coborte din munte, vorbesc cu soarele, sclipesc enigmatic, unduindu-se dupa semnele cerului.

Par grabite n a-si spune ce au vazut n lume, ce zile vor venii...

Ceahlaul, Perla Moldovei, strajuieste semet o lume, un neam, o Romnie tainica.

Cu bucurie ne-am apropiat de Manastirea Petru Voda.

Am regasit-o mai prospera, mai primitoare. Pelerini, mai multi ca n alte locuri, pentru a-l ntlni pe duhovnicul Iustin Parvu, pentru a primi din mna sa, binecuvntare si cuvnt de folos.

La usa Parintelui oamenii asteapta rabdatori, plini de ncredere si speranta.

Da, "Parintele are multa treaba ", ne-a marturisit un calugar.

Coborsem n micul cimitir unde Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa se odihneste.

Coroane de flori, o flacara ce va arde vesnic n acel loc dorit si sfnt.

La Manastirea Petru Voda, cerul pare mai curat, o seninatate deplina pe chipurile celor care vietuiesc n acel loc. n fata manastirii, o maicusa c-un chip luminos, culegea fericita flori de cmp. Radia n lumina credintei!

Manastirea Petru Voda se poate numara printre putinele locuri unde credinta vibreaza tainic cu imagini desprinse din Pateric.

Si toate cu voia lui Dumnezeu, sub ochii celui mai mare duhovnic, Iustin Parvu, n jurul caruia zi de zi se alatura din ce n ce mai multi calugari.

"Nici nu sunt attea locuri cte cereri sunt", ne spusese acelasi calugar.

Si noi vom fi alaturi de Parintele Iustin Prvu, indiferent de vremuri. Harul lui Dumnezeu s-a revarsat peste aceste locuri, chiar daca din cauza unor "pasi sovaielnici"s-a facut tulburare n viata monahala.

Dumnezeu ne vorbeste prin oameni alesi, n a nu ne lasa sa ne risipim sau sa ne ndepartam de traditia bisericii strabune.

Nu suntem singuri, mereu cu inima spre Cel de Sus.

Dumnezeu sa-i dea putere bunul Parinte Iustin Prvu, n a-si pastori ani multi cu sanatate turma ce-l recunoaste ca un om ales spre salvarea si trezirea noastra cu fata spre Dumnezeu.

Pe o terasa a "Pensiunii Brenda", asezata ntre Valea Larga si Bicaz, plina de muscate, ncremenisem n fata frumusetii naturii, neputndu-ne dezlipi ochii de la muntele drag.

Imagini de vis...n fata noastra lacul, strajuit de Ceahlau.

Jocurile de lumini ce cad de pe munte spre apa sclipitoare, ne determina sa alunecam si noi cuprinsi de o vraja, sub acea mantie tacuta si miraculoasa.

Suntem speriati de-atta liniste si pace interioara. Parca ceva vine spre noi ca o rugaciune.

Cerul mai albastru, soarele cald, verdele vorbitor, limbajul necuvntatoarelor si murmurul duios al padurii, al florilor din jur, ne fac sa trecem dintr-o stare n alta.

Ceva nedefinit, greu de a se descrie n cuvinte. Sacrul din aceste locuri ne-a patruns.

Parca acei ngeri nevazuti vegheaza ca eu si sotul meu Vasile, sa ne putem bucura de splendoarea sfinteniei.

Pe terasa, citind cartea Parintelui Iustin "Cu parintele Justin Parvu despre moarte, jertfa si iubire", m-a surprins sotul meu prin lacrimile sale.

Emotionat de paginile parintelui, impresionat de priveliste. L-am simtit vrajit spre bucuria mea.

Vom mai reveni aici. Prin puterea sa magica, Ceahlaul ne cheama an de an...

Nori razleti se arata dupa culmi, dar "cetatea" are un aer mparatesc. Curg sageti de lumini si umbre...Un vnt usor mi aduce o soapta de pe munte...E vocea tainica ce-mi lumineaza ziua...