Am pierdut un mare Parinte

Marii duhovnici nu-si incheie lucrarea odata cu trecerea lor la vesnicie. Petrecerea lor prin aceasta lume rodeste mult timp dupa ce ei nu mai sunt printer noi. Pilda vietii lor, cuvintele lor de invatatura, rnduielile asezate de ei n viata nenumaratiolr fii duhovnicesti, aluatul sanatos pus n framntare, nadejdea pe care au sadit-o n inimile oamenilor, toate aduc lumina si n sufletele oamenilor roadele Duhului: dragostea, bucuria, pacea, ndelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blndetea, nfrnarea, dupa cuvintele Sfntului Pavel (Gal. 5, 22-23).

Din ziua n care am ramas fara PASTOR, simt o sfarseala, o durere, ochii mi sunt plini de lacrimi. Am ascultat mesajele oamenilor, care au venit acum desi trziu. ..

Mi-am aminit ce s-a ntmplat n vara anului 2004, pe 14 august la Sf.Mnaastire Techirghiol. Prefericirea Sa oficia Sfnta Liturghie, alaturi de un public numeros. l priveam cu sfiala, nmarmurita de alura Sa, de acea mantie nevazuta pe care doar cei alesi stiu cum sa o poarte. Nu stiu ce s-a ntmplat, dar, dorind sa se aseze, a cazut pe spate. Toti am ncremenit. n spatele scaunului, nu exista nici un punct de sprijin, doar beton. Un nger nevazut l-a ridicat si a continuat oficierea slujbei ca si cum nimic nu s-a ntmplat.

Stiu doar ca la terminarea Sfintei Liturghii, am alergat si eu la fel ca altii doar sa-l ating. Nu mi-am dorit altceva. A fost ultima mea ntlnire cu MARELE PATRIARH, ntr-adevar SINGUR, DOAR CU DUMNEZEU.

Diamantele vazute n ochii Prea Fericitului vorbind de mama Domniei Sale, sunt acum stele. UN MARE PASTOR CARE A RABDAT SI A TRUDIT PENTRU BINELE NEAMULUI ROMNESC!

mi este foarte greu sa-mi privesc sufletul n aceste zile. Sunt cernita si eu, ca adevaratii iubitori de neam. Sunt trista! Aceeasi tristete care va macina si pe Dumneavoastra ! Dar Botosaneanul nu a plecat! Va fi mereu printre noi, facnd cinste poporului romnesc! si va gasi locul n numeroase scrieri si cei care l-au umilit poate vor regreta raul facut.

DUMNEZEU SA-L IERTE! O pilda pentru fiecare dintre noi! Sa stim sa iubim, sa iertam, sa ne putem pastra demnitatea si credinta strabuna.

Orele scrsnesc dureros. Un singur regret. Ca nu-mi permite timpul si sanatatea sa fiu si eu acolo, la marea plecare a PASTORULUI.

Cu smerenie si umilinta sa cerem Lui Hristos : Pomeneste-L, Doamne, pe Preafericitul Patriarh Teoctist n mparatia Ta. Sa luam aminte la cel ce a plecat dintre noi. Sa aprindem si noi o lumnare si sa-i iertam n gnd pe cei care i-au amart uneori firea sa duhovniceasca. Sa nvatam sa pretuim gesturile si sacrificiul pe care le-a pus n slujba Neamului omenesc.

Am pierdut un mare Parinte. Dumnezeu sa-l odihneasca cu Dreptii n gradina Sa! Amin! 02.08.2007