PREOTUL MILIVOI STOIN - Gnd pentru un prieten -

Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine nsuti ( Matei 22, 39 )



l cunoscusem ntmplator. I se dusese vestea prin oras , prin mprejurimi, pentru blndetea si ascultarea domniei sale. Intrnd n ncaperea sa, ma izbise miros de mir si tamie placut mirositoare.O liniste si o pace sacra, un om fara vrsta, marunt la statura cu ochi patrunzatori si ageri.

Acesta era MILIVOI STOIN, om al bisericii ortodoxe srbe, Protoiereu stavrofor (preot si protopop). A sporit n timpul vietii n post si rugaciune, n smerenie, ajungnd nainte vazator si facator de minuni. Prin sfintenia vietii lui cunostea gndurile oamenilor.Era un iscusit parinte duhovnicesc, cu multi fii si fiice.La el se marturiseau multi, alegnd locuinta sa, unde n noapte parintele nu nceta a se ruga.

Ne-am privit pentru o clipa n tacere. Fiecare din noi ncerca ca prin aerul ce ne despartea sa gasim o nisa tainica.

Primisem primul surs, o blndete si o caldura duhovniceasca. Cuvintele devenisera de prisos. Doar noi si Dumnezeu. i cerusem o binecuvntare, o rugaciune, un cuvnt de folos.

mi vazuse sufletul. ngenunchiata, cu sfnta cruce n mna, i-am ascultat rugaciunea. Simtisem caldura, mngierea, realizasem ca ma aflam n fata unui om deosebit.

Nascut n data de 11.03.1913 la Varias ntr-o familie modesta, fiul lui Jivco Stoin si al Persidei nascuta Rustici si-a petrecut copilaria n localitatea Gelu. Parohul local protoiereul Milan Nicolici, apreciindu-i inteligenta si calitatile deosebite l-a nscris la Gimnaziul sau particular, pe care l-a absolvit cu succes n anul 1928. Chemat de convingerile sale crestine, suferind si fara o baza materiala solida, petrece un an de zile la Sf.Manastire Bezdin. Remarcat de staretul Iosif (Protici) si de monahul Miron (Nenadovici) a fost ndrumat spre Seminarul Teologic din Sremscki Karlovici cu durata de sase ani, absolvindu-l n anul 1936. Dupa absolvirea studiilor a fost hirotonosit de catre episcopul Irinej ( Ciric ), episcop din Bacica si administrator al Eparhiei de Timisoara. A fost numit preot la Stanciova, unde si-a ndeplinit cu onoare si credinta ndatoririle de slujitor al Domnului si nu numai att. S-a implicat n viata obsteasca, s-a dovedit a fii un bun dascal si un adevarat patriot, dorind ca aceasta localitate sa-si pastreze identitatea nationala.

n anul 1945 a fost transferat la Pecica unde prin har si daruire a cladit din nou o noua viata spirituala prin credinta si multa munca. Pentru meritele sale deosebite a fost distins cu dreptul de a purta ,,brul rosu de catre episcopul Irinej (Ciric). Pna la pensionarea parintelui, n anul 1970, a activat ca preot paroh n localitatea Cenei.

Viata i-a dat posibilitatea sa aduca multa lumina n jurul domniei sale prin gesturi umane, prin fapte eroice n perioade de criza, ca urmare a primit si alte onoruri si distinctii deosebite. Astfel, n anul 1970 la Vrset, episcopul Visarion (Kostic), episcop al Banatului si administrator al Eparhiei de Timisoara, l-a hirotesit la rang de protoiereu cu drept de purtare a nabedrenitei, iar n anul 1989, la propunnerea episcopului Sava (Vukovic), episcop de Sumadija si administrator al Eparhiei de Timisoara, Sfntul Sinod Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Srbe, i-a fost acordata cea mai mare distinctie pentru preotii mireni ,, dreptul de a purta crucea pe piept. Aceasta distinctie i-a fost nmnata n Stara Pazova de catre episcopul Vasilije (Vladic), episcop de Srem.

Pierderea unicului fiu, Alexandru, student al Facultatii de Drept din Cluj, urmata de decesul sotiei sale l-au ndurerat si a continuat ca prin rugaciunile sale sa ceara iertare si sa se apropie si mai mult de divinitate, dorind sa aduca liniste att n casele romnilor ct si n casele srbilor.

De la pierderea fiului-au trecut deja patruzeci de ani-viata mea a devenit o rugaciune nencetata pentru toti cei care s-au adresat pentru ajutor

n urma unei morti clinice, revenindu-si, Dumnezeu l-a lasat printre noi pentru a se ruga mai arzator pentru omenire. La vrsta sa naintata, nca facea rugaciuni acasa. nconjurat de medici romni, era mereu sub observatie.

De cnd sunt neputincios, ma rog n apartamentul meu, loc n care sunt si vizitat de cei care au nevoie de rugaciune.Printre acestia se numara ncepnd de la judecatori, avocati, medici, pna la tarani simpli si oameni fara loc de munca, pentru ca n fata lui Dumnezeu suntem cu totii egali. Si vin , si revin.

Fusese acuzat de confratii sai - inexplicabila atitudine fata de un om care la cei 92 de ani, mai avea putere sa scrie si sa ndrume crestineste pe cei mpovarati de griji. Nu o face pentru cstig material, altruismul si singuratatea, iubirea fata de semeni si de tara l-au mentinut plin de vigoare si Dumnezeu i sporea puterea. Era cautat de pretutindeni, nzestrat cu mult har, n miez de noapte citea din cartile sfinte si se ruga pentru cei napastuiti. Preotului Milivoi nu era nevoie sa-i spui prea multe. Dotat cu o psihologie nativa ti citea chipul si sufletul. A fost nconjurat cu multa dragoste si s-a considerat un om bogat avnd foarte multi prieteni din medii sociale diferite n tara si n strainatate. Este omul de la care ai avut ce nvata zilnic cte ceva. Nu-i placea singuratatea si tnjea dupa colegii pe care i respecta si i stima. Acestia uitau si-n zile de sarbatoare crestineasca, de preotul Milivoi, fie ca era Craciun, Pasti.

Uneori l gaseam trist, cu teama de a nu fi dat afara din locuinta...Mereu haituit...

Avea o voce de aur si multi tineri preoti ar fi putut nvata din cntecele vechi biseicesti.

nainte de a pleca la Domnul, fusese plecat n Italia unde a fost primit conform rangului sau.

Cnd vom nvata sa ne pretuim valorile ? Pentru cei care l-au cunoscut cu adevarat, parintele a fost nger cu aripi tamaduitoare. Rugndu-se pentru omenire, pentru semeni, si cladea zilnic templul iubirii, daruind... Picioarele bolnave nu-l mai ajutau. Suferinta si-o ascundea cu stoicism dar, din cnd n cnd, puteai zari stralucind o lacrima ca o bobita de aur. Ai fi vrut sa o prind, dar ea se rostogolea spre un pocal tainic. Uneori amaraciunea i se citea pe chip, dar, rugaciunile l ntareau, sfidnd indiferenta si rautatea din jur, avndu-L pe Dumnezeu alaturi, nu se temea...

Acesti ,,indiferenti au oare constiinta curata? Ce vor face dnsii la 93 de ani ?

Preotul Milivoi ramne prin harul si omenia sa un truditor al bisericii ortodoxe. n 2002 i aparuse o carte religioasa, intitulata ,,PARINTELE PREDICA !. La nceput aparuse n limba srba dar prin intermediul prietenilor a fost tradusa si n limba romna. ,,n aceasta carte se gaseste un manunchi de predici... se destainiuie parintele. Eu as spune, un snop de gru cu boabe de aur. Si tot parintele Milivoi mai adauga n cartea sa ,, Orict m-as stradui sa aleg ceea ce i-ar fi spre nvatatura cititorului din ziua de azi, trebuie avut n vedere ca aceste predici nu au fost compuse si rostite de un nger, ci de un rob pacatos, si deci i rog pe toti cei care ar observa vreo greseala sa o corecteze, dat fiind ca ea mi s-a strecurat nu din rea intentie, ci urmare a slabiciunii umane. Lansarea cartii a fost sublima desi pna la apartia ei a ntmpinat multe greutati. Nimeni nsa nu-l putea opri de a a scrie, de a calatorii si de a ajuta bisericile sarace. Nimeni nu-i putea lua IUBIREA pe care cu generozitate ne-o daruia. Citndu-l pe scriitorul nostru Milivoi ,,Cnd Dumnezeu n Sfnta Scriptura a spus Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine nsuti ( Matei 22, 39 ) a dat lege sa iubim orice om, pe prieteni si pe dusmani. Si ne confirma din acest lucru, cnd, contrazicndu-se cu fariseii, daca este voie de vindecat smbata (Luca 14,5), ne nvata Care dintre voi, de-i va cadea asinul sau boul n fntna, nu-l va scoate ndata n ziua smbetei nsusi Domnul Iisus Hristos, cnd l chinuiau, s-a rugat la Dumnezeu pentru dusmanii spunnd Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac.

Daca ar fi putut fi nteles, de cei care nu au dorit sa nteleaga, nu ar fi plecat n lumea de veci trist, fara sa i se permita sicriului sa stea n biserica conform dogmelor crestine.

n 2005 aparuse n limba romna PARINTE, NU NCETA SA PREDICI.

Religia noastra ortodoxa trebuie aparata. Doar credinta noastra stramoseasca, comoara de mare pret, ne poate salva. mi doresc sa fim mai buni, mai iertatori, traind n locuri binecuvntate. Noi singuri, cu fata spre Dumnezeu, trebuie sa deschidem calea, calea spre mntuire.

M-am simtit bine n preajma parintelui, simtindu-mi cuvntul si sufletul mai linistit ntr-o lume n care respectul fata de semeni se clatina.

Iata ce scria n ultima sa carte:

n noptile ct sunt ele de lungi meditez si mi numar zilele si pacatele, si stiu, n curnd voi raspunde pentru tot ceea ce am facut si pentru tot ce n-am facut. Dumnezeu mi-a daruit o viata lunga, dar prin aceasta m-a si obligat sa lucrez timp mai ndelungat.Chemarea de preot nu se limiteaza doar la timpul ct este preotul n functie la vreo parohie, preotia este o mare nevointa, pe care omul trebuie sa o duca pna la moarte, si chiar si prohodul, slujba de nmormntare, i va fi deosebit.Mare este demnitatea preotiei, dar mare este si ndatorirea.

De aceea, tot mai mult si mai des ma gndesc la sfrsitul meu si l rog pe Dumnezeu ca sfrsitul meu sa fie crestinesc, asa cum am rostit de attea ori n ectenii: -fara durere, nenfrnat, n pace, si raspuns bun sa dau la nfricosatoarea judecata a lui Hristos

Dumnezeu sa-l odihneasca n gradina Sa. Dumnezeu sa-i ierte pe cei ce au uitat de demnitatea preotiei

Preotul MILIVOI STOIN, care s-a stins n data de 08.11.2005 , va ramne un simbol al crestinismului ortodox. nmormntat n Cimitirul eroilor din Timisoara si-a gasit linistea alaturi de fiul si sotia sa.

Uneori mai trec sa schimb o vorba tainuita Flori, lumnari ce ard, acelasi miros de mir si tamie Semn, ca nca cei care l-au cunoscut, nu l-au uitat.

Dormi linistit, bunul meu prieten.

08.01.2007