Daca nu ar fi plecat Mitropolitul Nestor Vornicescu, grabit si nefiresc, ce "cuvnt de folos ne-ar fi dat, acum, ntr-o vreme " a pustiirii Neamului"?
De ce uneori, pleaca dintre noi, oameni ce nca ar mai fi putut fi "strajeri demni" ai Cetatii?
De ce nu stim si nu nvatam sa avem grija de carturarii nostri?
La 80 de ani, ct ar fi avut Mitropolitul Nestor Vornicescu, ar fi putu fi un ilustru INVATATOR, un Mare Patriarh. Prin atitudinea sa voievodala, ar fi stiut sa pastreze credinta ortodoxa nentinata, sfaturile Sfintilor Parinti.
Ipotetic punem uneori ntrebari si ne multumim cu raspunsuri incerte, consolati de gndul ca cel plecat, de undeva dintre nouri vegheaza si ndruma.
Dati-mi voie sa las o lacrima printre pagini scrise, si o simpla rugaciune pentru MITROPOLITUL NESTOR VORNICESCU.
Nu-l pot uita. Nu-i pot uita chipul de mare voievod.
L-am admirat de departe pe vremea cand l vazusem la Craiova.
n data de 1 octombrie, vor arde lumini lasnd flacara sa urce spre ochii ntelepti ce privegheaza ca un adevarat Parinte.
Lucrarile sale, faptele, vor ramne mereu prezente n constiinta romnilor, n ciuda vicleniilor ce vor sa murdareasca "binele" bine infipt n glia stramoseasca.
Dumnezeu sa-l odihneasca printre Dreptii Sai!
01.10.2007