Avem o tara minunata si refuzam sa o vedem dincolo de aparente

Zilele trecute am ascultat, la un post de radio, parerilor unor romni despre motivatia si dorinta lor de a pleca din tara.

Am fost bulversata de raspunsurile romnilor, de dorinta lor n numar ct mai mare, de a pleca pe meleaguri straine, pentru a trai mai bine, pentru a se realiza.

Moderatorul insistnd cu ntrebarile, nu a reusit sa-i determine sa raspunda clar ce si-ar lua cu ei, ca amintire, de neam si de loc.

Oare sa ne fie rusine sa spunem raspicat ca suntem iubitori si legati de glie? Sunt eu prea conservatoare si nu nteleg fenomenul globalizarii? Personal, m-as simti ca un copac smuls de pe plaiul meu mioritic, care ar muri pe alte tarmuri, neavnd seva si radacinile de ani.

Nu nteleg generatia, care prin libertate, a renuntat la sentimental national. Este perimat sa afirmi ca-ti iubesti tara cu bune si rele? Poti sa fi indiferent la frumusetile Tainicei Romnii? Cti dintre cei plecati sau care doresc sa plece cunosc muntii, apele noastre, izvoarele si ciripitul pasarelelor din lunci? Ce fac ei pentru a ndrepta raul sau pentru conservarea valorilor traditionale? Puterea unei natii sta n fiecare individ. De noi depinde daca vrem sa schimbam ceva.

Avem nevoie de o curatenie interioara, de a judeca demn, n frica de Dumnezeu ce am facut, ce trebuie schimbat, ce putem face pentru a gradinari, la noi ACASA , pentru a ne ntari

CETATEA zilei de mine.

Avem poate o responsabilitate. Sa trezim constiinte, sa insuflam asa cum s-a facut din veacuri, dragostea de tara.

Da, mi iubesc tara ! Un sentiment naltator ! mi iubesc neamul ! mi sunt dragi muntii, apele, padurile si OAMENII. Avem o tara minunata si refuzam sa o vedem dincolo de aparente.

Dumnezeu este Romn. Asa l simt. Dumnezeu ne va tine de mna, asa cum a facut-o de ani. Nu ne va lasa sa ne risipim istoria, traditia, credinta noastra ortodoxa.

Inca avem sfinti parinti care lucreaza pentru Biserica adevarata.

Dragostea Parintelui Iustin Parvu se exercita la nivelul unei tari intregi si chiar dincolo de hotare.

Iata un fragment din "Dragoste prin fapte, patriotism fara lozinci"

"Dumnezeu a daruit tarii, pe vremea persecutiei comuniste, parinti spirituali si duhovnicii cei mai mari din istoria Bisericii noastre. Acestia au mentinut credinta n inimile romnilor prin cuvntul lor tare. Atunci cnd ierarhia se plia si cnd cuvntul ierarhilor era ambiguu, acesti parinti spirituali au tinut sus inima romneasca n nadejdea ca Dumnezeu ne ne-a parasit. Cine ar putea nsira numele lor scris cu litere de foc n constiinta. Slavit sa fie Domnul Dumnezeu nostru ca nu ne-a lasat n minile vrajmasilor nostri ca sa-si rda de noi si sa spuna: bine, bine.Acesti monahi crescuti n nchisori, batjocoriti, umiliti, dar niciodata frnti, au nvatat acolo ca adevarata dragoste de neam nu are nici o legatura cu notiunea de nationalism practicata de socialismul stiintific si nici dragostea de patrie nu are nimic de a face cu discursul patriotard de partid.

Acolo am nteles si am trait aceasta dragostene-am iubit Biserica, patria si neamul de care eram despartiti prin violenta si crima, cu toate fibrele inimii noastre, asa cum si-au iubit evreii patria (daruita trziu, nu aparuta odata cu neamul n ea dintru nceput, ca la noi) si am suspinat cu inima frnta vaznd cum ticurile verbale erau preluate (fara nici o rezistenta, macar intelectuala) de unii reprezentanti ai bisericii si de o parte din elita tarii noastre. Acolo am nvatat sa ne iubim patria cu ardoarea si cu nadejdea cu care evreii au facut-o n timpul robiei; acolo am nvatat ct de sfnta este notiunea de neam, ct de cristica este ea, si nici un cuvnt de dispret, cum era pentru comunisti si cum este astazi pentru masonii si ereticii din Vest (si de la noi) care ne batjocoresc sufletul si iubirile cele mari"(Parintele Iustin Parvu )