Identitate si valoare

Parca nu as mai vrea sa tac. Nu as dori sa ramn doar un biet spectator ntr-un teatru romnesc, n care actorii si regizorii cauta glceava zilei de maine.

Poate suntem putini, poate nici nu stiu altii ce multi suntem, noi spectatorii nedefiniti ntr-un univers tainic al tarmului dacic.

Am decis sa ies pentru o clipa din carapacea mea fragila, batuta de valurile vremii, si a spune raspicat; mi doresc o ROMNIE MARE SI CURATA!

Nimic nou pentru o fiica de bucovineni nascuti n ROMNIA, desi cerificatele mzgalite de itele istoriei indica locul de nastere URSS. Poate ar trebui sa ma tem, de cei care nca suspiciosi, intra n miezul fiecarui cuvnt fara a pricepe nsa sensul.

Am nvatat sa gndesc ca un om liber, sa ma misc liber ntr-o societate n care libertatea a fost de cele mai multe ori prost nteleasa.

Gndind liber, miscndu-ne liberi, n numele Celui care ne-a creat, nu avem de ce sa ne temem dect de proprile noastre neputinte.

Noi, romnii, am pastrat ceva sfios n fiinta noastra. Ne obisnuim repede cu fiecare schimbare de clima, desi uneori, poate fi paguboasa. Oare avem dreptul la opinie acum? Din punctul meu de vedere , da, din al altora tot ceea ce este bine cladit , irita. De ce? Pentru ca nca se mai crede n naivitatea celui ce-si iubeste neamul. Este mult mai simplu sa palmuiesti dect sa mngi, n special cnd istoria ti-a dat de furca la orele de clasa.

De ce este nevoie mereu sa platim polite? Oare un blestem strabun? Ce s-a cstigat prin raportul Tismaneanu, raport plin de erori si subiectivism? O divizare a celor din lumea intelectuala? Vom nvata vreodata sa ne respectam valorile? Mereu sa asteptam timpul sa cearna bobul de neghina?

Da, adevarul poate fi deranjant pentru multi.

Navignd prin pagini de istorie, am constatat cu stupoare cum embleme romnesti sunt terfelite fara nici un suport real. Nici vesnicia nu-i scapa pe unii de injurii si nestiinta...

M-as bucura daca s-ar face o disociere ntre preoti si popi, asa cum de multe ori a explicat parintele Adrian Fageteanu. Despre miscarea Rugul aprins, se cunosc putine si nici nu se doreste restabilirea adevarului. n biserici si manastiri s-a dus o lupta adevarata mpotriva comunismului. Multi au facut confuzii si nu au nteles sensul acestei miscari religioase. Pornind de la ultimul Mitropolit al Bucovinei si pna la cei care mai sunt n viata, drumul adevarului a ramas nca luminat de flacara rugului aprins.

Dar oare la noi chiar a fost comunism? Care dintre marxisti ne avertiza sa ne ferim de burghzia proletara? ntrebari la care se pot da raspunsuri fara patos si fara ncrncenari. La noi ntotdeauna a fost altfel, mereu mpotriva curentului. Nici tu socialism, nici tu comunism, nici tu democratie adevarata. Fiecare face ce vrea si cum vrea. Am ramas tot batosi si la prima atentionare, o luam la goana de frica seismului strain. Doar hazardul, ne ajuta, cum afirma Dobrogeanu Gherea, si pentru cei care au credinta, n Cel de sus.

Si se mai gaseste un neica nimeni citnd un mare ntelept, sa ne dea lectii de morala, de etica. Halal tara ce nu-si respecta valorile!

Cu toate framntariele mele cred n unitatea neamului romnesc. Asa cum afirma n 1936 unchiul meu Vasile Plavan, istoria se repeta, voi putea n curnd sa merg sa caut locurile de veci ale strabunilor..