Petru Ciobanu, un ambasador bucovinean

Pentru mine Petru Ciobanu, este plecat ntr-o calatorie ceva mai lunga. Nu a dat un termen cnd se va napoia. Stiu doar, ca a plecat cu sotia sa, Felicia. O asteptare lunga, o asteptare de-o viata, pentru a fi din nou mpreuna n lumea vesniciei.

Este foarte greu sa vorbesti despre un ambasador bucovinean, despre omul ce a stiut sa treaca peste toate vremurile tulburi, dar sa nu-si uite satul, locul sfintit de stramosi.

ncerc sa-mi imaginez clipa cnd ne-am cunoscut. Nu as putea sa fiu exacta, parca ne-am cunoscut dintotdeauna. Asa ca alti risipiti prin lume, n 1990, mpreuna cu mama ne-am cautat vatra.

Deznadejdea, durerea, lacrima, dorul le-am regasit n Cupca, n satul de unde plecase si Petru Ciobanu. Am revenit acasa ndurerati pentru cei pe care nu i-am regasit, bucurosi ca pasul a alunecat pe urme strabune...

Pe unii dintre noi, regasirea ne-a ntarit n credinta ca acea zi mare va veni, pe altii nsa, plnsul inimii plapnde n fata adevarului si a osnditorilor, i-a ranit

O prima scrisoare, un drum la Brasov. O ntelegere tacita din priviri. O modestie si o noblete sufleteasca, specifica fiilor locului binecuvntat. Un Om obisnuit, dar patruns de acel har primit prin codrii seculari ai lui Stefan cel Mare.

si pastrase acel spirit de nazdravan din povestile lui Creanga. Familia sa, unita si frumoasa, era mandria dumnealui.

Usa casei, mereu dechisa pentru toti cei care i treceau pragul. Dorinta de a scrie monografia satului Cupca, l-au transformat ntr-un drumet. Cnd la Deva, cnd la Timisoara, Suceava sau oriunde auzea ca mai traieste un pui de cupcean.

Da, Petre Ciobanu si-a mplinit visul ! Dar a plecat trist, o povara pe care i-am simtit-o si doar unul dintre fii o cunoaste. Dar, de-acolo de unde este, si vegheaza fii si nepotii.

Este convins ca nu-l va dezamagi nimeni, si sfaturile date la vreme, vor da rod.

Pentru Dan, pentru Mihai, tata nu mai este.Oare sta mult la Cupca ? Cnd se va ntoarce? Sau s-a oprit la Cmpulung Moldovenesc

Doar codrii fosnesc si cucul cnta singuratic. Raspunsuri ascunse n fremate si bobite de roua.

ntotdeuna trebuie sa plece cineva pentru a-i fi onorata munca?

Oare cnd vom nvata odata sa ne pretuim valorile?

Petre Ciobanu s-a nascut la 8 iunie 1921 ntr-o familie de tarani saraci din Cupca, parintii sai numindu-se Lazar si Floarea.

Scoala primara (5 clase) a facut-o n perioada 1928-1933 n comuna natala. Fiind un elev bun la carte, a fost ndrumat de catre directorul scolii Orest Ungureanu si de catre dirigintele Ioan Rosca sa urmeze liceul. n toamna anului 1933 a fost admis la liceul Regele Ferdinand I din Storojinet unde a urmat sapte clase pna n iunie 1940. n acest timp a fost premian la nvatatura si bursier. n 29 iunie 1940 s-a refugiat n Romnia mpreuna cu directorul scolar Orest Ungureanu. Clasa a 8-a a facut-o n anul scolar 1940/1941 la liceul militar D.A.Sturdza din Craiova unde a sustinut si bacalaureatul.

ntre anii 1941 si 1942 a fost nvatator suplinitor la scoala primara din Suceveni. n toamna anului 1942 a reusit la examenul de admitere la scoala Politehnica din Bucuresti. n august 1944 ia parte la luptele din Transilvania mpotriva trupelor germane. Pe acest motiv a fost declarat veteran de rzboi.

n 1945 se casatoreste cu Felicia, fiica directorului Orest Ungureanu. Din pacate aceasta a decedat n 1967 la vrsta de 40 de ani, dupa o lunga si grea suferinta.

Se angajeaza n august 1947 la Societatea Domeniile Bucovinei din Cmpulung moldovenesc ca inginer proiectant amenajist, participnd la amenajarea a patru ocoale silvice. ntre anii 1948-1952 lucreaza n productie, ca inginer ajutor si sef de ocol la ocoalele silvice Pojorta si Cmpulung Moldovenesc.

ntre 1950 si 1957 lucreaza n nvatamntul superior ca sef de lucrari si asistent la Institutul de silvicultura din Cmpulung Moldovenesc si Institutul forestier din Brasov.

n 1957 revine n productie ca sef de serviciu la Directiile silvice Cmpulung Moldovenesc si Suceava unde functioneaza pna n primavara anului 1960 cnd se transfera la Centrul scolar Forestier din Cmpulung Moldovenesc. ntre anii 1960 si 1971 functioneaza ca profesor de silvicultura la profilele padurari, maistri, elevi de liceu si scoala tehnica postliceala. n acelasi timp, detine si functii de conducere- director de studii si director la liceul industrial forestier.

n 1971 se transfera la filiala din Brasov a Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice unde si desfasoara activitatea pna la pensionare. n acest timp, e efectuat mai multe cercetari stiintifice de specialitate, numarul comunicarilor stiintifice si al articolelor publicate n presa de specialitate ridicndu-se la 85.

Dupa pensionare, a scris mpreuna cu consatenii Reveca Prelipcean (nascuta Dusceac) si Vasile Slanona monografia satului Cupca.

n decursul timpului, a desfasurat si o bogata activitate extraprofesionala ca lector la nvatamntul politic cu cadrele didactice, conducator de cerc de elevi, presedinte al filialeu Cmpulung Moldovenesc al Societatii de Stiinte Naturale si Geografice.

ntre anii 1990 si 1998 a fost presedintele filialei Iancu Flondor din Brasov a Societatii pentru cultura si literatura romna n Bucovina. n 1998 a fost ales vicepresedinte n consiliul de conducere al

aceleiasi societati.

Ramas vaduv, a preferat ca alaturi de socrii (Ana si Orest Ungureanu) sa-si dedice ntrega viata fiilor Mihai si Dan si nu s-a recasatorit.

Dupa modelul parintilor, cei doi fii, au familii nghegate, iar Bunicutu s-a bucurat de dragostea nepotilor. Mihaita si Gabita, Victoras si Felicia, de respectul nurorilor, pentru care a constituit si va ramne un exemplu.

Familia a ramas tot timpul puternica si unita.

Cumnatele Lala si Geta, cumnatii Ita si Odu alaturi de nepotii Sorin, Orest, Corina si Nelu si familiile lor au fost marea familie a bunicutuluiPetre.

Familia mare si societatea Iancu Flondor au fost cele doua mari repere carora le-a daruit energia si spiritul enciclopedic pna la moarte.

n 26 iulie, 2006, o stea s-a desprins din Tara Brsei, lund drumul luminat de copacii vorbitori, spre vatra sa din dulcea Bucovina.

Dumnezeu sa-l odihneasca alaturi de ai sai, cei plecati cu ani n urma, tot in verdele vesniciei.