Clipa sacra, n loc sacru

Nu am fi putut trece saptamna trecuta fara a poposi la Sarmisegetuza. Locul care , n conceptia copilariei, era locul sacru al stramosilor nostri. Atunci, pe vremuri, totul a fost diferit.

O sfintenie, o curatenie a locului care le-a marcat poate copilaria multor elevi iubitori de istorie si inedit.

Acum, zidurile parca plng, parca suna a chemare. In unele locuri, plugul si-a facut loc.Pomii nu mai sunt nfloriti ca altadata primvara.Nici ciripit de pasarele n-am auzit. Doar doua localuri marunte, unde oamenii printr-o dusca mai ntorc capul spre ceea ce ne-a mai ramas.

Si ca niciodata, sus, pe Retezat, parca cineva nevazut a construit o alta cetate, cioplita din gheata. Muntele luase o alta forma.

Nu stiu daca n fotografiile ramase se pot zari liniile perfecte si nghetate de disperare Doar cu acea imagine m-am ntors, o cetate ridicata de cei tainici, pentru a arata celor ce nu vor sa vada cum ar trebui sa ne aparam istoria; dar nu prin nepasare si indiferenta.