Apele freamătă, ogorul dogoreşte, umbrele brazilor ating frunţile îngândurate de şipote. Tornade nevăzute pătrund în suflete chinuite de pelin şi-n beţii frenetice ne contopim. Nu ne regăsim decât dincolo de adâncuri, prinzând în mâini cu disperare răcori ce ne scapă în tăceri...