Vraja lumii

Aruncă-te,
în vraja lumii mele,
apleacă-ţi,
trupul tremurând
spre tot ce-i lume şi durere,
ascultă
o inimă plângând.

Primeşte-mă
în braţele obosite
să-mi odihnesc tristeţea,
să păşim
cu visuri împlinite
spre piscul ce cântă frumuseţea.

Nu-mi zădărnici iubirea,
iubita mea de-argint
dă-mi doar o speranţă…