Îmi bate în geam o ramură ca o lacrimă pustiită, nu-mi spune nimic, doar tremură. Deschid geamul şi simt răceala stropului de lume; plâng şi eu, nu pot să tac, dar simt că n-am ce-i spune. Norii s-au cuibărit la sân, mi-e greu să-i încălzesc, sunt reci, şi simt că mi-e stăpân chipul tău ceresc.