Ctitorie

Iubita mea, tu eşti o temelie
a mănăstirii noii ere,
eu mă simt ca meşterul Manole
jertfindu-ţi
toate dorurile mele.

De mă vei striga în noapte
prin clopot eu îţi voi răspunde
şi fiecare clinchet e o şoaptă,
lumini te vor cuprinde.

Voi sta de veghe la poarta ta;
din înălţimi te voi urmări,
îţi voi apăra cetatea
te voi feri de amăgiri.

Din când în când aş vrea
să-ngenunchezi pe lespezile albe
Să-ţi laşi şi tu iubirea
Presarată printre crini...