Am adormit pe apa ce şiroia-n cascadă, pe-un pat de nuferi ce se pierdeau în vis, am adormit cu dorul doinei lângă mine culegând vis după vis, ascultând tăcerea nopţii şi-acel glas mânios de ape ce-aducea de pe lungi ţărmuri un şuvoi pribeag de şoapte. Cu gândul înfierbântat te-am chemat, te-am aşteptat, pe un pat de nuferi albi.