Avem o ţară minunată şi refuzăm să o vedem dincolo de aparenţe

Zilele trecute am ascultat, la un post de radio, parerilor unor romani despre dorinta lor de a pleca din tara.Am fost bulversata de raspunsurile romanilor, de dorinta lor de a pleca pe meleaguri straine, pentru a trai mai bine, pentru a se realiza.Moderatorul insistand cu intrebarile, nu a reusit sa-i determine sa raspunda clar ce si-ar lua cu ei, “ca amintire”, de “neam” si de “loc”. Oare sa ne fie rusine sa spunem raspicat ca suntem iubitori si legati de glie? Sunt eu prea conservatoare si nu inteleg fenomenul globalizarii?Personal, m-as simti ca un copac smuls de pe plaiul meu mioritic, care ar muri pe alte taramuri, neavand seva si radacinile de ani.

Nu inteleg generatia, care prin libertate, a renuntat la sentimental national.Este perimat sa afirmi ca-ti iubesti tara cu bune si rele? Poti sa fi indiferent la frumusetile “Tainicei Romanii”? Cati dintre cei plecati sau care doresc sa plece cunosc muntii, apele noastre, izvoarele si ciripitul pasarelelor din lunci? Ce fac ei pentru a indrepta raul sau pentru conservarea valorilor traditionale? Puterea unei natii sta in fiecare individ.De noi depinde daca vrem sa schimbam ceva.Avem nevoie de o curatenie interioara, de a judeca demn, in frica de Dumnezeu ce am facut, ce trebuie schimbat, ce putem face pentru “a gradinari”, la noi ACASA , pentru a ne intari CETATEA zilei de maine.

Avem poate o responsabilitate.Sa trezim constiinte, sa insuflam asa cum s-a facut din veacuri, dragostea de tara.

Da, imi iubesc tara ! Un sentiment inaltator ! Imi iubesc neamul ! Imi sunt dragi muntii, apele, padurile si OAMENII. Avem o tara minunata si refuzam sa o vedem dincolo de aparente.

Dumnezeu este Roman.Asa il simt.Dumnezeu ne va tine de mana, asa cum a facut-o de ani.Nu ne va lasa sa ne risipim istoria, traditia, credinta noastra ortodoxa.

Mariana Gurza