Asteptand eternitatea langa Sf.Manastire Lainici
Parintele Adrian Fageteanu, la 94 de ani

Revista AGERO

O zi de vara, caniculara. Pornisem de dimineata pe Valea Jiului, la indemnul unui prieten de a-mi regasi “bunicul copilariei mele”, parintele Adrian Fageteanu, izolat langa Sf. Manastire Lainici, la schitul “Locuri rele”.

Jiul curgea linistit, boarea diminetii imi aducea amintiri bucovinene legate de pribegie, de acea lacrima ce se prelinge pe obrazul tuturor celor dezradacinati. Eram emotionata de aceasta intalnire, aveam o teama ce ma infrigura, ca poate ajungand "acolo" - nu-l voi mai regasi. Rasuflasem usurata in momentul in care un copil cobora pe scarile de lemn frecate de vreme, si c-un zambet angelic, mi-a confirmat ca parintele Adrian traieste.

Nu am avut rabdare sa mai facem inca 5 kilometrii pe jos, desi se cuvenea. Am mers pe un drum forestier pana la schit. Era dimineata, ora la care rugaciunea te mangaia la fiecare freamat de frunza. N-am avut rabdare sa-mi astept sotul. Am fugit prin iarba uda spre prima casuta modesta din incinta schitului. Ma descultasem sa simt roua diminetii binecuvantata si sa admir peisajul mioritic, care iarasi ma ducea in gand spre Bucovina. Am fost indrumata de un calugar tanar spre casa parintelui Adrian. O casa asa cum sunt cele din satele bucovinene. Am urcat scarile cu inima tremuranda si auzind voci inaltatoare, am intrat si am ingenunchiat impietrita de imaginea preotului modest si cucernic ce ingenunchiat isi facea rugaciunea. Parintele care oficia slujba diminetii, un tanar calugar bucovinean care-l ingrijeste pe bunul ieromonah, m-a privit pentru o clipa, si cu aceeasi evlavie si-a continuat rugaciunea. Parintele nu-si ridica ochii. Ingenunchiat, cu inima spre Dumnezeu, cu inima spre iubirea fata de omenire, isi lasa cuvantul in rugaciune din tot sufletul. Pentru moment, vocea sa m-a cutremurat, ma facuse sa ma simt aproape de cer, aproape de Dumnezeu.

Ochii sai nu mai sunt ca altadata. Aceeasi sclipire, acelasi albastru, acceasi agerime, dar vede mai mult cu sufletul. L-a inceput nu ma recunoscuse. Am inceput sa-i povestesc de vremuri trecute cand corespondam, cand il vizitam pe la manastirile unde era obligat sa mearga. Evita sa-mi pomeneasca de ceea ce eu atunci sesizasem. Mutat de la o manastire la alta, citirea corespondentei si altele…

I-am vorbit despre “Rugul aprins”, de pozitia intelectualilor pentru cei care inca mai sufera…Ocolea subiectul - discret, se imbufnase cand i-am spus ca este considerat unul dintre “inteleptii parinti” si “apostol" al bucurestenilor. Mandria nu i se potriveste. Chiar daca a construit doua manastiri, nu vorbeste prea mult. Legatura sa cu Dumnezeu este ceea ce il intereseaza. In profunzime se simte neputincios ca nu poate lupta pentru biserica ortodoxa, impotriva celor care vor destramarea ei. Nu are altceva de facut decat sa se roage. In momentul in care i-am vorbit de intelectualii din toata lumea, care pledeaza pentru integritatea bisericii noastre a tresarit usor si-a facut semnul crucii.

Am vorbit despre dulcea Bucovina. O tema calda si draga bunului meu bunic. Tara fagilor cu lanuri de in inflorit, cu scoarte frumoase, cu mirosuri de fructe si flori de camp, cu oameni inimosi. Acolo, in odaia sa, m-am simtit acasa. Acasa in Bucovina. Simplitate, aer proaspat, spiritualitate. Pentru el copiii inseamna foarte mult. Tine la unitatea familiei, la ceea ce Duhul Sfant ne daruieste. Sugubat din fire ne-a vorbit in pilde, asteapta sa se alature celorlati sapte frati ce stau la umbra brazilor in curtea bisericii. Am invatat ca apropierea curata de Dumnezeu, ocolirea pacatelor ne face sanatosi si eterni. Ne-a marturist ingrijorat de numarul scazut al ortodocsilor, de practica unora de a-i convinge pe altii sa treaca la alte religii, nemultumit pentru cei care considera ca in Romania sunt “prea multe ciori negre” adica calugari. De ce-i deranjeaza pe unii faptul ca noi avem multe manastiri? I-am simtit amaraciunea cand ne-a vorbit despre “popi” si preoti…

“Pe vremuri, oamenii aveau cruce de lemn si inima de aur. Acum, au cruce de aur si inima de lemn”. L-am simtit trist o clipa. Rascolisem prea mult si poate nu a fost intelept. Ne-a povestit despre anii studentiei, despre detentie, despre puterea credintei in cele mai cumplite momente. Trecuse pe langa moarte de sapte ori, in inchisoare el a fost cel mai batut, dar…credinta si crucea sa de lemn l-au salvat. Dar, fiind “bunicul” meu, dintotdeauna deoarece pe ceilalti nu i-am cunoscut niciodata, am primit la plecare o binecuvantare.

Ar fi dorit sa-mi daruiasca ceva, asa cum se obisnuieste in Bucovina …S-a uitat lung la mine si zambindu-mi duios, mi-a spus ca singurul sau dar este rugaciunea sa pentru mine si familia mea. Un dar minunat pe care il pretuiesc. M-am despartit cu greu de acea parte mirifica de lume. Imi lasasem bunicul trist si abatut. Trist pentru o lume neascultatoare, abatut pentru ceea ce se intampla inlauntrul nostru. Am ajuns acasa obosita, ravasita si totusi alta. Primisem o lectie de viata, o lectie de istorie, o bucata de pace.

Eram fericita, imi vazusem bunicul! Da, la plecare intrebandu-l ce sa-i aduc cand ma voi intoarce, simplu, mi-a raspuns: O BUCATA DE PACE!

Cine este Adrian Fageteanu?

Adrian Fageteanu (fiul lui Mihail si al Aurorei) s-a nascut la 16 noiembrie 1912 in comuna Deleni, regiunea Cernauti. Licentiat in Drept si Teologie, este condamnat in 1958 la 20 de ani munca silnica, 10 ani de degradare civica si confiscarea totala a averii pentru infractiunea de uneltire contra ordinii sociale. Sentinta cu atat mai absurda cu cat, in urma unui alt proces din 1956, a fost achitat de aceeasi invinuire. Face parte din miscarea ortodoxa „Rugul aprins”, alaturi de preotii Vasile Voiculescu, Papacioc, Staniloaie, Petroniu, Sofian, Ghius, Sandu Tudor etc. Trece prin mai multe inchisori (Suceava, Jilava, Aiud etc. ) si este eliberat in 1964 cand, primit cu greu in randul preotilor, ajunge la Manastirea „Lainici”, apoi se muta la Antimul din inima Capitalei, unde ridica - ajutat de multi - doua manastiri: Lacul Morii si Piscul Crasani. In 2003, la 91 de ani, hotaraste sa se pustniceasca in schitul Locurile, langa Manastirea „Lainici”.

In urma cu mai bine de sapte ani a trecut neobservat un eveniment judiciar extraordinar, care, daca ar fi fost focalizat de mass-media si dezbatut de societatea civila, putea insemna un pas oficial in declansarea procesului comunismului din Romania anilor 1944 - 1989.

Desi toti membri gruparii Rugul Aprins au fost achitati in 1996, in urma judecarii unui recurs in anulare introdus de Procuratura Generala, la solicitarea Parintelui Adrian Fageteanu, la Curtea Suprema de Justitie, hotararea judecatoreasca este tarata de mentalitatea comunista.

Intr-o brosura intitualta Rugul Aprins. Arestare. Condamnare. Achitare (Ed. Agapis, 2003), scriitorul Mihai Radulescu a aratat drama acelui grup de autentici mistici ai ortodoxiei romanesti. Dupa ce reproduce dispozitivul deciziei CSJ de achitare a lotului Rugul Aprins (nr. 16/ 1996, dosarul penal nr. 32/ 1995), autorul reda o fraza- cheie cu care se sfarseste hotararea celor 37 de judecatori: "(. . . ) Cu opinia separata a domnilor judecatori Paul Florea si Paul Mitroi, in sensul achitarii inculpatilor in baza art. 11 pct. 2, lit. a, raportat la art. 10 lit. a din Codul de Procedura Penala".

Mihai Radulescu, el insusi fost detinut politic, care a suferit enorm in puscariile comuniste, isi incheie scrierea cu urmatoarele cuvinte: "Devine foarte interesant sa se cunoasca in ce a constat opinia separata a domnilor judecatori Paul Florea si Paul Mitroi".

Dezlegam aici "misterul". Ceilalti 35 de judecatori au decis achitarea membrilor lotului Rugul Aprins in virtutea aceluiasi articol de lege, dar raportat la o alta litera (respectiv "d"). Aparent, e un amanunt nesemnificativ. In fapt, diferenta este enorma. Caci litera "d" a art. 10 CPP prevede ca "faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii", iar litera "a" ca "fapta nu exista". Cu alte cuvinte, celor 35 de judecatori ai CSJ - toti numiti in functii de catre presedintele neo-comunist Ion Iliescu - putin le-a lipsit sa nu ii condamne din nou pe "reactionarii" din Rugul Aprins. Ceilalti doi judecatori, Florea si Mitroi, si-au dovedit profesionalismul si taria de caracter refuzand sa fie partasi la o astfel de decizie si precizand ca fapta nu exista.

Nadajduim ca istoria recenta a Romaniei post-comuniste va retine opinia separata a magistratilor adevarati Paul Florea si Paul Mitroi. Poate ca, fara sa realizam, in 1996, la CSJ, cand a fost achitat lotul Rugul Aprins, a fost declansat procesul comunismului, in mod subtil, intr-un raport de forte decurajant: de doi la 35. Dar, "cei din urma vor fi cei dintai".

Condamnarea

Reproducem cateva din condamnarile dictate de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a prin sentinta 125/ 1958:
-Teodorescu Alexandru (Sandu Tudor, staret, fost publicist, licentiat in litere), 25 de ani temnita grea prentru "infractiunea de uneltire contra ordinii sociale" si 15 ani de temnita grea si confiscarea totala a averii pentru "infractiunea de activitatea intensa contra clasei muncitoare;
-Fageteanu Alexandru (Parintele Adrian, monah, fost avocat, licentiat in drept si teologie), 20 de ani de munca silnica pentru "activitate intensa contra clasei muncitoare si contra miscarii revolutionare";
-Ghius Vasile Benedict (calugar-diacon, licentiat in Teologie), 18 ani munca silnica, confiscarea averii, 10 ani degradare civica pentru "infractiunea de uneltire contra ordinii sociale".

Cu pedepse asemanatoare au fost condamnati: Parintele Sofian Boghiu, Parintele Felix Dubneac, calugarul-diacon Roman Braga, profesorul universitar dr. Alexandru Mironescu, Serban Mironescu (licentiat in Filologie) si studenttii Gheorghe Vasai, Nicolae Radulescu si Emanoil Mihailescu.

O fraza-tip apare in actul de acuzare intocmit de procurori tuturor celor 11 inculpati: "au atras tinerii intr-o activitate mistico-religioasa

(. . . ) manifestandu-se cu ei dusmanos la adresa ordinii sociale existente". O alta formulare tipica proceselor staliniste este si aceasta acuzatie; "educatie mistico-religioasa in spirit ostil regimului existent si defaimare Uniuni Sovietice".

Am primit o indrumare pe care o transmit mai departe in special pentru cei care au fost si sunt preocupati de adevaratii parinti, de prigonitii Rugului aprins. Ne-a recomandat sa citim din Noul Testament Sfanta Evanghelie dupa Matei Cap. 24.

Mariana Gurza