Un meloman
îşi scrie cu fâşii de lumină
gândurile,
semănând în linişte
mugurii credinţei.
Aşteaptă un răsărit,
un apus ...
În jur cântec,
un cântec trist,
amar;
şi melomanul aşteaptă.
Aşteaptă să soarbă
dorul
din carafa cu vin roşu
şi să-şi purifice chipul
în oglinzi efemere.