Pași incerți

Fulguiește încet, zăpada se topește, frigul din nou se cuibărește, în casele triste, pline de amărăciune. Nici tomberoanele nu mai sunt așa pline, au grijă nevoiașii să facă treaba altora adunând pâinea cea de toate zilele. Ce putem face împotriva tristeții, când știm că totul merge pe dos și ne simțim tot mai neputincioși de avalanșa jucăușă a ordonanțelor scoase din jobenul scamatorilor noștrii. Am intrat în delir, plângem și râdem la fiecare ridicare de baghetă…