Nevoia de a sfida tăcerea · 2000
Smerenie
(Fiului meu Vlad)
Sunt ca o frunză înrourată,
căzută la picioarele tale Isuse,
doar rugăciunile îmi mai dau putere
după atâta zbucium și durere.
Mi-e drag copilul meu, azi iarăși încercat
și nu-mi pot stăvili pornirea;
Din lacrimi un înger am îngemănat
să-i fie lui alături mângâiere.
Nu știu dacă sfinții mi-au auzit ruga,
dar știu că dincolo de nouri
privirea sfântă și blajină
veghează și este printre noi.
20.06.2000