Deznădejde

Când mă privești iubite Văd dorul tău de-oveșnicie, Rămân fără cuvinte Și simt că totu-i nebunie… Iubirea pare a fi martiră A fost mereu sacrificată, Dă-mi dar de știre Cănd ea e consumată. Aprinde-un lampadar la geam Să-l văd din depărtare Să știu că nu mai sunt Ce ieri eram Ci doar steluță căzătoare. Ași declanșa atunci furtuni Și-aș îneca o lume În lacrimi și-n minciuni Ca apoi să mă sugrume.