Plânset mut

Lăsați-mă să plâng dorul unei lumi În singurătatea nopților tremurătoare Când dorm doar cei nebuni Învăluiți de prea mult soare. Lăsați-mă să plâng în locul vost Pentru ticăloșia unei vieți Ce nu-și mai poate găsi rost; Pelinul îl sorb doar cei răzleți Nu sunt un înger înnăscut m-a urmărit de când mă știu păcatul plâng însă ca un om pierdut ce nu-și găsește încă leacul. Lăsați-mă să plâng pentru voi Pentru neputința de-a-nțelege Mișcarea lunatică a unor nouri Ce gândul azi mi-l răzlețește.