Cântecul lebedei

Pe lacul albastru aud un susur, E cântecul lebedei albe, Singură își cere iertare De la mama, De la tata, Pentru a sa plecare. Valsează singură în incertitudini A fost prematur zborul spre cer Și alunecând spre maluri albastre Și-a lăsat în cântec mister. Doar sufletul mai glăsuiește Strecurându-se printre nori Aducând speranță și alinare Valsând surâzătoare prin ninsori. Lebăda albă plutește în vis O pană lasă să-i cadă în noapte Pentru cei ce o găsesc în paradis În iubiri și în șoapte…