Zborul

Pe aripile triste ale timpului O pasăre ușor a zburat Spre înălțimile absurdului Lăsând un tată disperat Nici mama nu mai are glas Lacrima i-adevenit cuvânt Și-n toată casa e un plâns Căci fata-i zace în pământ. De-ar fi să zboare spre înalturi S-ar opri la tatăl cel ceresc Cerșind puțină milă și recurs Pentru cei ce se odihnesc...