Noi, în prag de mileniu

Clepsidra curge sfidând anotimpul nu știu mâine de am să mă trezesc, lumea chinuită și tot răul m-adulmecă, m-amenință, deși eu vreau ca să trăiesc. Pașii sunt tot mai incomozi teama prăbușirii e aproape, pe străzi se plimbă mulți nerozi dorind ca lumea s-o îngroape. Cei ce vor globul să-l urnească prin uneltiri, și alte înșelăciuni nu au credință, știu doar să urască nu au teamă nici de marile minuni. Mileniul se apropie plin de sine cugetătorii ambundă-n frenezie sfârșitul îl prevăd din vise și nimeni nu mai crede -n nemurire. Globalizarea ne pândește mi-e teamă pentru neamul românesc curând vom fi o filă de poveste în almanahul pământesc.