Nefericire · 2000
Tinerețe pierdută
Am plecat fără să știu
Dacă mai pot spera.
Am plecat fără să mă gândesc
La mama,
La tata,
La cei care m-au iubit.
Ușa s-a deschis,
Nefericită,
Și am pătruns în beznă
Uitând că sunt tânăr și puternic,
Că mai pot lupta
Pentru a câștiga
Dreptul meu
La fericire.
Nu am știut în acel moment
Decât că trebuie să plec,
Ca și cum cineva nevăzut
Mă împingea spre infern.
Infernul meu, nefericit
Pe care l-aș fi putut ocoli
Dacă aveam puterea
Să te strig la timp
VIAȚĂ.