Iubire fără speranță

E greu să iubești Când speranțele sunt spulberate De florile fragede și mândre, De minciunile ascunse în învelișuri Albastre, Numai pentru paradă și visuri. E greu să iubești Când sinceritatea pare ofilită Și fiecare clipă îți pare otrăvită De mierea artificială, De chipul surâzător, De promisiuni deșarte. Iubești și speri, Speri și iubești Până când simți Că pământul devine mișcător, Că iubirea se clatină, transpiră Și lasă rouă Petalelelor de floare. Dezamăgirea te-mpresoară Și te ascunzi tăcut În camera obscură Pentru a medita Dacă merită Să fii fericit sau nu, Sau trebuie să pleci Dezamăgit De-atâta nefericire Pe alte tărâmuri… Durerea mamei Ce durere mă cuprinde Când băiatul meu iubit Pierdut în noapte, părăsit, Își caută liniștea-n mormânt. Ce crudă-i viața Când vezi cum se duc Vlăstare tinere din nou în pământ. Doar mama nu mai contenește plânsul, Lacrima i-a devenit cuvânt Îngenunchiată lângă cruce Cerșește în zadar un semn Că doar fiul o mai cheamă Și-i va spune din nou; mamă. Crucea rece, neîndurătoare E singura ei mângâiere Știe că băiatul o aude Și din adâncuri îi trimite Prin lacrimi o adiere. Sărmană mamă, ce dureros e totul Cînd dragul tău pierdut în neant Îți stăpânește încă gândul Și nu-ți mai poți găsi rostul. Ce drag ți-a fost băiatul Ce soartă nemiloasă L-a desprins de-acasă Sărmană mamă, ce dureros e totul.