Cântec

Ai venit printre noi ca un dar dăruit într-un miez de noapte în șoapte de fagi răvășiți de zbucium și durere. Iubirea, doar ea, a rămas încremenită aidoma stâncii înverșunate, neclintită și legată de glie. Doar tu poți să zărești ce-i dincolo de nori, inima încă mai cântă pentru Bucovina, nu te poți opri, tăcerile te cheamă, umbrele străbunilor te încunună. Rămâi așa cum ești, amic pribeag adunător de stele rătăcite clepsidra curge, prieten drag haotic ne–ntâlnim în locurile sfinte Eu plâng și sper în nemurire, răîmâi doar printre noi același urmaș de suflet a lui Ștefan. 15.09.2000