Baladă pentru un prieten

Aș vrea să-ți dăruiesc lumina, Doina din dulcea Bucovină, Râurile albe și codrii visători, Iubirile tăcute dintre nori. Aș vrea să-ți cânt balada veche, Născută de-ai noștrii, în serile de veghe. Dar ce mic e-al meu cuvânt, În fața muntelui cel sfânt, Nimeni nu știe ce dor cumplit, Umblă prin lume, rătăcit… Răcoarea ce o simți te înfioară, Aidoma florilor de primăvară, Cugetul curat și pătrunzător, Hoinar, pornește-n zbor. Iar spre frații noștrii năpăstuiți; E tare greu, să fim ,din nou ,uniți… Rămâi doar printre noi același, Urmaș de suflet a lui Ștefan… 15.09.2001