Mariana Gurzacuvânt și iubire · 1955–2021

Lacrima iubirii · poezia 57 din 102

Lacrima iubirii · 2003

Mă gândesc la tine, iubito

Gându-mi peste nopți se-apleacă murmurând un tainic dor pribeag prin străluciri de stele răsar din nou în mine iubiri curate fremătând zvâcnind cătușele dorințelor frivole și rebele. Așa sunt eu, iubita meu cea dragă. Vino doar în noaptea aceasta plină de mistere așează-ți chipul în oglinda sufletului meu sărută-mi ochii obosiți de așteptare. Lumini aprinse vor vesti iubirea mea măreață e ceasul când voi fi mai aproape de tine, viață. Iubește-mă, nu mă uita ca pe o frunză îngălbenită adăpostită într-un vechi ierbar, bucură-te pentru ce-i frumos, pentru o viață fericită iartă-mi durerea și chinul meu barbar. Rămâi așa cum sufletul meu o vrea, iubito eterna înlănțuire ne va face bogați acum și întotdeauna nu uita: te-am iubit. Mereu vei rămâne în gândul meu un copac înflorit.