Mariana Gurzacuvânt și iubire · 1955–2021

Lacrima iubirii · poezia 56 din 102

Lacrima iubirii · 2003

Dor de tine

Te-aștept flămândă, nedormită să îmi surâzi din nou în prag, să-mi dai o mângâiere mută și să te duci din nou pribeag. Te-aștept iubirea mea târzie cu sufletul mușcat și chinuit s-aduci cu tine multă poezie și să-ți sărut chipul iubit. Te-aștept marea neliniștii mele să-ți reverși zâmbind apele tale și înlănțuiți în tăceri grele să-ți adorm plângând pe brațe. Așteptare Te-aștept chinuită de gând De pași rătăciți și renunțare, Te-aștept în prag plângând Cu-o lume rea și sfidătoare. Te-aș fi așteptat o veșnicie De nu aș fi auzit tumultul, Urgia lumii mă supune Și viața își cere dreptul. De-ar fi o libertate în iubire, Să dăruiesc în veci ce e frumos, Aș sparge ziduri și-n zidire Eu ți-aș îngenunchia duios. Sfidare Să trecem peste granițe și legi Hai să sfidăm mulțimea, În viața asta cu ce te-alegi De ocolești însăși iubirea? Hai să ne înfrățim în nemurire Să ne scăldăm în ale dimineții zori Să râdem în hohote și în nebunie, Că și-n viață mai sunt erori. De ce să ne amăgim furând Bucăți de viață și de sete? Hai să cedăm cântând Un minuet sau câteva sonete. Cer albastru Am lăsat în urmă marea, Am lăsat cerul albastru Și nori înfometați, Am lăsat marea iubirii mele de demult; Și am întins brațele pline de flori Fără putere și cuvânt. Am rămas suspendată În incertitudini Și am făcut loc ploii reci Să-mi ude iluziile călătoare. Plânset mut Lăsați-mă să plâng dorul unei lumi În singurătatea nopților tremurătoare Când dorm doar cei nebuni Învăluiți de prea mult soare. Lăsați-mă să plâng în locul vost Pentru ticăloșia unei vieți Ce nu-și mai poate găsi rost; Pelinul îl sorb doar cei răzleți Lăsați-mă să plâng pentru voi Pentru neputința de-a-nțelege Mișcarea lunatică a unor nouri Ce gândul azi mi-l răzlețește. Deznădejde Când mă privești iubite văd dorul tău de-o veșnicie, rămân fără cuvinte și simt că totu-i nebunie… Iubirea pare a fi martiră a fost mereu sacrificată, dă-mi dar de știre cănd ea e consumată. Aprinde-un lampadar la geam să-l văd din depărtare să știu că nu mai sunt ce ieri eram ci doar steluță căzătoare.