Durerea mă mistuie

Tăișul pătrunde în trupu-mi Durerile mă mistuie încet Ce drag îmi este pruncul Ce trist e totul și când pierd. Sângele pulsează mai bezmetic Mi-e frig și foame de noblețe Primesc peste obrazu-mi Vântul rece Și dragostea o simt cum pustiește. Mă doare inima cea sfârtecată De nemulțumiri și-amărăciuni Acum, mă simt prădată. Cât doare iubirea Când mama se pierde cu firea Rătăcind înghețată Pe marea rece și-agitată. Și plânsul ca un tunet Străpunge o lume Își strigă disperat copilul Și nimeni n- aude…