Arde de dor poetul în lume

Arde de dor poetul în lume E singur și trist Dar știu că-n iubire Se regăsește și-n cuvânt. Arde poetul ca torța cea vie Sufletu-i pare făclie Și toți trecem iubind Și amărăciunea lumii Poate duce La alte multe sacrificii. Ce dulce-i suferința Când doar noi atingem Și plângem Cerul și nemărginirea.