Gânduri nocturne · 1999
Gustul mărului
Totul îmi pare artificial;
o acadea colorată,
pe care o dai copiilor
pentru a nu plânge,
după un măr sănătos
din grădina lui badea Ion.
Gustul chimic,
îl simt șă-n urechi,
gâdilându-mi gâtul
înfometat
după mirosul
mărului adevărat.
Încăpățânare
Nu vreau să cedez în fața disperării,
nu vreau ca din lacrimile mele
un oarecare,
să împletească pânze de paianjen.
Nu vreau să fiu alta,
numai pentru a mă putea cățăra
acolo sus unde totul este poleit.
Vreau să rămân aceeași,
să pot dărui bucăți de suflet
celor lipsiți;
așa voi regăsi armonia,
moștenită
de la străbuni.