Pământul uscat răscolește colbul pe uliți triste

Păsările de curte însetate se plimbă neputincioase Pe lângă iarba uscată de arșiță De depate un susur de apă le înfoaie aripile Dar gâtul uscat nu scoate un sunet. Satul trist așteaptă întunericul Nu aud nici o doină din câmpii