În umbra răcăroasă de foioase

Prins-am dor de zilele uitate. Ce oare –ascund movilele tăcute În creștet de munte de nimeni știute. Doar laurul rămasa tânăr și nemuritor Ascuns de ochii oricărui trecător. Taina lui dăinuie printre zimbreni LocuRILE sacre îți dau fior Din cândn când o pasăre mai ciripeste Iar tu fără glas simți că-n aer duhurile te-mpresoară Mormani tăcuți ce din ADÂNCURI NE –NDRUMĂ PAȘI ȘI AlE NOASTRE GÂNDURI. NU POȚI RUPE VRAJA CE S-A CUIBĂRIT ÎN NOI E ca și cum am fi doar printre stele Așteptând și noi ca tinere fecioare s-aducă apa sfântă din izvoare boerul zimbrului si-a găsit tămăduirea sorbind din lacrima de munte când șapte ulcioare udau cărările tăcute astâmpărându-I setea în zile de răstriște. Lauri de v-ați spune azi povestea Așa cum singuri stați la sfat Am dezlega și noi misterul unui munte A unui nem azi uitat și însetat.