Zbucium mut

Zbucium mut Rece tăcere Nimic mai hâd Când moartea dă tîrcoale Mă simt împietrită Și scârșnesc din dinți Revolată pe mine însămi Pentru nesăbuință. Am păstrat doar credința Și iubirea Pentru mama, sora, Pentru, copii Pentru perechea mea Lacrimile curg neputincios Și totul mă arde Mă simt ca un vulcan Care odată erupt Ar putea arde cu iubire Pe cei dragi mie.