Vremuri crude

Norii se îngrămădesc Ici colo visele plutesc Albastre și tăcute În vremuri crude. Puiesc șuvaiele la vale Devorând totul în cale Și bieții muritori Stau cu ochii ațintiți în nori Nepăsători Și goi Plini de nevoi. Și cât mai poate omul duce Gândindu-ne la Hristos pe cruce Ce va mai aduce ceasul Acum când totul e-nghițit de ape Și-n unde plutesc mizerile lumești Lăsând lacrimi prăfuite Nu știi niciodată cînd greșești Și rămâi sărac de toate.