Visând în miezul de cuvânt

Arde de dor poetul în lume E singur și trist Dar știu că-n iubire Se regăsește și-n cuvânt. Arde poetul ca torța cea vie Sufletu-i din nou făclie Ce mult ar vrea să se știe Că viața-i o simplă poezie Și toți trecem iubind Anii numărând Și amărăciunea lumii Poate duce La alte sacrificii mute. Ce doare iubirea, Ce dulce-i suferința, Când doar noi atingem Și plângem Cerul și nemărginirea.