Împotriva uitării, cântând, o liră

Prietene, nu te-am uitat! Nu puteam să te uit, Ai rămas în grădina mea Așa cum fac cu cei dragi. Prietene, nu te-am uitat! Cum aș putea să te uit Când tu doar tu ești, Un OM printre oameni. Sunt încercări ale vieții Care nu-ți permit să te pierzi Nici printre necunoscuți Nici printre cunoscuți. Eu am rămas aceeași, Poate doar mai îmbătrânită Mai împovărată, Plină de iubire și încredere. Știu că acolo sus, undeva, Îmi cântă o liră. Știu că undeva , Cineva spune o rugăciune, Chiar acum când lacrima Se rostogolește la vale. Oprește-o prietene, Păstreaz-o Printre mir și tămâie mirositoare. Voi știi că este ferecată În inima ta...