Enigmatic e totul

Intre viață și alt Univers Enigmatic e totul Chiar și-n abis Presărat cu durere Cu lacrimi acide Cu sănge albăstrit De speranțe deșarte Cu frica de moarte De dorul ce ne desparte De tot ce-a fost doar vis. Si totul plutește-n eter Chiar noi pierduți Printre eternii nouri Ne agătăm de stropii infierbântați Acoperiți de albul noroios Intr-o lume meschină tecătoare Ce-mi dă fiori. Si stau in patul meu tăcută Sfidând durerea ce mocnește Nu vreau să disper nu vreau să tac Cred în viață și-n lumea celestă.