Ce-ți pot spune, omule?

Nu mă mai surprinde nimic Când cenușiul acoperă planeta Și-ntr-o triadă de răutăți Își pune spumegând pecetea. Nu mă mai surprinde nimic Nici ploaia, nici vântul, nici tornada Neliniști se nasc zilnic Viața stă încruntată. Ce-ți mai pot spune omule Când nimic nu te mai mișcă Ești stâncă de granit Ințepenită în bancnote verzi Si plin de sine nu-ți pasă de nimic.