Simfonia inimii

În inima mea ai rămas doar cântec, Un cântec trist, o melodie, Un dor nemărginit în rătăcire Durere, disperare, simfonie. În inimă ai pătruns ca un dar, Acolo vei rămâne prin note și sânge Cu dorul lor, al celor ce te vor tot plânge, Fată frumoasă pierdută-n neant. Simfonie e numele tău, Dragoste e inima ta, Floare aleasă ești, Prințesă pentru ei și pentru cei dragi. Dormi în pace suflet pur Ramurile te vor veghea, În vis o vei vedea pe mama Și tot ea te va chema Să-i dai un strop de rouă La crucea binecuvântată, Lângă care zace disperată În fiecare zi, în fiecare clipă Sperând să te ridici și să-i vorbești Spunându-i; Îți mulțumesc mamă!