Ce crudă-i viața când flori se desprind

și se întorc din nou în pământ doar pe tata îl mai aud cântând pierdut în sunet de orgă flămând. Ce crudă-i viața când fata cea dragă, ca o rază de soare, se pierde în neant prin note luminoase și lacrimi amare brăzdează fiecare sunet și totu-i e chemare; pentru tata care încă plânge și visează. El cântă trist și singur rugându-se să prindă-un semn de mângâiere și-o ultimă speranță. De-acolo, dintre îngeri, fetița parcă-i face-un semn, știe că prin rugăciune muzica îl va înălța spre raza sa de soare… În memoria lui Marius Vișinescu “Dacă iubești fără să speri De-a fi iubit vreodată, Se-ntunecă de lungi păreri De rău viața toată. Și-ți lasă-n suflet un amar Și în gânduri asemeni, Căci o iubire în zadar Cu moartea-i sor de gemeni.” (Dacă iubești fără să speri - M.Eminescu)