Deziluzii

Să dăm oamenilor crezare cu gând înveninat, să cerem îndurare pentru păcat. Să dăm celor iubiți otrava pregătită din uitare, să-i transformăm în sfincșă cerându-ne iertare. Să-nchidem ochii minciunii, să ne scăldăm în laptele cald curață în oglinzile lumii; durerile uneori ne ard. S-aducem jertfe în amurg celor iubiță din depărtare, sădind un sâmbure în crâng ferit șă-ascuns de fiare. Să dăm oamenilor ce merită, dezlănțuiți de furia veninoasă; viața-i aspră, nu te iartă șă-o simță tot mai spinoasă.