Vremuri tulburi

Crudă și neputincioasă mă zbat pentru supraviețuire, vremurile sunt tulburi șă-i multă amăgire, ne strecurăm prin labirinturi fumegânde lăsând speranțele flămânde. Mă uit în jur și mă-nfior stăpâne de-atâta ură și amărăciune, pentru această lume bizar alcătuită, mă simt prădată, umilită. Nu este drept să ne chinuim pruncii prin neajunsuri, sărăcii, vreau liniștea cea rece din adâncuri, șă pentru ei, doar bucurii.