Nevoia de a sfida tăcerea

E cumplit acum cănd suferința te îndepărtează Fără putința de a face ceva, Pentru cei triști și împovărați, Pentru cei însetați. Neputința mă înverșunează Doar cuvântul mă descătușează Când singură Cu ochii în gol Privesc dincolo de suflet Sperând să pot dezmorți un orgoliu, s-aduc lumină și speranță în țara mea azi zguduită de politică și umilință.