Ultima dorință

Neliniștea trupească Cu totul nefirească, În marmură m-a preschimbat, Sfidându-mi sufletul însetat. De dor și prea multă iubire Voi rămâne-o amintire; De-ar fi să mor acum, Cuvântul, s-ar face scrum; Și eu, visând la Sucevița, Îmi voi așterne coronița, La umbra bradului cel verde, Unde un cuc firav, se pierde, Și Sfânta Mănăstire îmi va fi alături, Trimițându-mi rugile în ceruri. Și moșii mei, mă vor veghea, De toată vremea rea. O, maică dulce și sfioasă, Îmi va aduce-o floare-aleasă, La mormântul rătăcit, Lângă bradul înverzit.