Nu merit iubirea ta

Nu știu dacă-ți merit iubirea Nu sunt decât o umbră Și prin cărările spinoase, Tot eu aduc ploi veninoase. Și lacrimă îmi e iubire, Voi fi a ta în nemurire, Și dacă voi muri odată Voi sta de veghe la a ta poartă Din cer îți voi mângâia pașii, Spre căi albe și spre aștrii Și-n fiecare noapte Eu îți voi fi aproape. Nu mă regreta nicicând Te va însoți al meu gând Nu merit iubirea ta Sunt ca piaza-rea Tot ce fac e nefiresc… Doamne, ce mult te iubesc! Și n-am cuvânt să-ți mulțumesc, Bunul meu dar ceresc.