Floare de nufăr

Ce frumoasă-i viața, Când nufărul plăpând Plutește pe apa iubirii Și fiecare susur Fiecare gând, I-l dăruiește mama, Plângând. Ce frumoasă-i fata, Ca floarea de nufăr, deschisă, Spre sufletul lumii De dor cuprinsă. Floare aleasă, a lumii crăiasă, Ești stropul de rouă aurit, Dar ceresc Pentru sufletu-mi chinuit. Zâmbetul tău, este balsam Peste inima-mi zbuciumată. Lacrima ta, Este stropul de viață, A lumii-nsetată. Ești floarea mea, de nufăr alb, Ce o pictez în cuvânt Și-o port mereu în gând.